Comuna Scaești este situată în partea sud-vestică a României, la 25 km de Craiova și 15 km de Filiași și are următorii vecini:

• la Est: comuna Coțofenii din Dos;
• la Nord-Est: comuna Braloștita;
• la Nord: râul Jiul, dincolo de care se află comuna Brădești;
• la Vest: comuna Argetoaia;
• la Sud: comuna Cernătești.

Așezată într-o zonă colinară, la limita dintre Câmpia Română și dealurile subcarpatice, pe malul drept al râului Jiu, cu pământ fertil și climă favorabilă, comuna Scaești a oferit condiții prielnice omului, încă din neolititicul mijlociu.

Comuna Scaești este integrată în județul Dolj, care, în ansamblul României, ocupă o poziție sud-vestică, definită de cursul inferior al râului Jiu. Județul Dolj se întinde între 430 43' și 440 42' latitudine nordică și respectiv, 220 50' și 240 16' longitudine estică, adică aproximativ un grad latitudinal și un grad și jumătate longitudinal.

Localitatea este parte componentă a regiunii istorice Oltenia, alături de județele Olt (cu care se învecinează la est), Mehedinți (aflat la vest), Gorj (la nord) și Vâlcea (în nord-vest). Limita sudică a județului Dolj este reprezentată de fluviul Dunărea, care formează și granița noastră cu Bulgaria. Conform Marelui Dicționar Geografic al României (1902), Scaești este o comună rurală situată la 25 km de Craiova și la 13 km de Filiași. Localitatea e situată pe dealurile Comăneasa și Voichița. Se mărginește la est cu comuna Coțofenii din Dos, la vest cu satul Salcia, la nord cu comuna Brădești și la sud cu satul Raznic. Comuna este vălurită de dealurile Comăneasa și Răchita sau Rovina. Dealurile sunt îndreptate de la est la vest și sunt întrerupte de mici vâlcele locuite. Costișa de sus a dealurilor este acoperită de păduri și vii, iar la poalele lor este așezată comuna. Prin nordul comunei, cu îndreptarea NV- SE, trece Jiul, având vaduri în comuna Gârla și Salcia. De-a lungul timpului, în Scaești au fost descoperite lacurile Bazdinul, la NV, Gâldăul și Răchitoasa, la NE, lacuri asanate înainte de 1989 pentru construirea canalelor de deversare a apei în Jiu. Relieful satului are aspect colinar, cu denivelări din ce în ce mai reduse, cu orientarea pe direcția vest-est. Modul de formare a reliefului explica structura sa – înălțarea Carpaților a determinat apariția Depresiunii Getice, umplută cu sedimente aduse de apa din munții Carpați și Balcani, sedimente ce au determinat retragerea treptată a lacului ce acoperea această regiune spre est.

Ca unități de relief ale comunei Scaești se întâlnesc: Lunca Jiului, terasele lui si zona colinara a Podișului Getic. Lunca Jiului cuprinde partea estică a teritoriului și are un relief plan, cu mici denivelări, fiind în permanentă prefacere și este frecvent inundabilă, neputând fi valorificată din punct de vedere agricol dacât prin măsuri ameliorative: îndiguiri și desecări, așa cum deja s-au făcut în această parte a teritoriului. Terasele au un relief plan și sunt acoperite cu depozite de textură mijlocie pe cate s-au format solurile brune de pădure. La contactul dintre luncă și terasă sau dintre câmpie și terasă, locul este favorabil așezării satelor. Pe dreapta terasei Jiului se află comuna Scaesti cu satul component Valea lui Pătru. Numele și vechimea comunei sunt legate și de existența râului Jiu, comuna fiind așezată pe o a doua terasă a Jiului, pe malul drept.

Prima atestare documentară a satului cu numele Scaești datează din 1535, când apare într-o menționare ca apartinandl mînăstirii de călugări Glavacioc. Atunci satull era așezat pe malul drept al Jiului, la o distanță de 3 km de actuala așezare și era locuit de un număr mic de oameni. Din bătrâni se povestește că hoardele turcești ale lui Pasvantoglu au atacat de mai multe ori „satul din vale”, însa sătenii, în frunte cu Ion Logofătul, Anghel Tuță și Stan Boștinariu s-au apărat eroic, hărțuindu-i pe turci prin Lunca Jiului până la Craiova. Acestora li s-au mai alăturat și oamenii din așezările vecine. Faptele eroice ale celor trei au fost redate în balade. Sătenii își mai amintesc Balada lui Stan Boștinariu care, la vremea respectivă, era preot și considerat de unii mare haiduc. Din cauza inundațiilor și mai ales a atacurilor turcești de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, satul din vale s-a străutat (în mare parte) pe actuala locație, în trei cătune: Comăneasa, Rodina și Păulici. Între 1818- 1824 în noua așezare s-a construit biserica. Se povestește că, la strămutarea bisericii din satul din vale, oamenii s-au înșirat cu mic cu mare și au trimis din mână în mână fiecare cărămidă din biserica veche distrusă de turci. Pe locul vechii biserici a fost ridicată o troiță care există și în prezent. Cea mai importantă instituție oficială a comunei Scaești este Primăria. Sediul acesteia s-a aflat până acum câțiva ani în clădirea de pe terenul care a aparținut pictorului Henry Catargi. Imobilul a fost revendicat de fiica acestuia, Rodica Maria Catargi, în anul 2000, fiind câștigat în urma unui proces. În anu 2005, primăria comunei Scaești a cumpărat clădirea și un teren în care a funcționat fostul SMA Scaești și apoi Agromec-ul Scaești. În anul 2006, clădirea a fost modernizată prin intermediul proiectului Economia bazată pe cunoaștere.

O altă instituție importantă a comunei Scaești o reprezintă scoala, în cadrul căreia învață elevi de clasele I-VIII. La nivelul școlii există patru clase primare și patru clase de învățămînt gimnazial. Din datele culese se pare că în anul 1843, într-una dintre anexele bisericii, încep să se desfășoare primele cursuri școlare, sub îndrumarea învățătorului Dinu, primul învățător al satului din deal, care era foarte iubit și apreciat de către locuitori. Fiind un bun învățător, oamenii l-au pastrat în cântecele lor, din care se mai pastrează și astăzi fragmente (Cântecul Dinului). Școala Gimnazială Scaești cuprinde structura Școala Valea lui Pătru, unde funcționează clasele I-VIII, și două grădinițe, una la Scaești și una la Valea lui Pătru. Data când a fost înființată școala în comună este plasată intre anii 1918- 1920. Atunci a fost construit un local format din trei săli de clasă și o cancelarie, iar apoi, în anul 1965, au fost construite alte două săli de clasă în partea de vest a vechiului local. În prezent elevii învață într-o școală modernă, construită datorită unui proiect de finanțare susținut de Banca Mondială și de Ministerul Educației, fiind dată în folosință în anul 2007. Aceasta este alcătuită din patru săli de clasă, o bibliotecă, laborator de informatică, cancelaria, biroul directorului, secretariat și contabilitate. La școala din Scaești sunt încadrate 28 de cadre didactice, dintre care 18 profesori, 7 învățători și 3 educatoare. Colectivul didactic este unul relativ tânăr, mai mult de jumătate din cei care îl compun având vârste pâna în 40 de ani. Școala Gimnazială Scaești dezvolta cu sprijinul comunitatii locale un mediu favorabil învățării, bazat pe valori certe, in care fiecare individ este pregatit pentru o treapta superioara de educatie, dar si ca bun cetatean. In acest sens, avem in vedere scolarizarea tuturor copiilor, depistarea abilitatilor elevilor si dezvoltarea acestora, pregatirea intelectual-moralcivica a elevilor in vederea integrarii lor in societate. Elevii, ca si familiile acestora au domiciliul stabil in comuna Scaesti. O buna parte dintre acestia provin din familii sarace, fara posibilitati materiale. Multi dintre copiii care au deprins si patruns slovele cartilor aici, s-au facut cunoscuti astazi; ei au devenit profesori, economisti, ingineri, artisti plastici. Locuitorii acestei comune sunt agricultori, foarte putini dintre ei fiind salariati in diverse domenii de activitate.